joi, mai 14, 2009

Sergiu Voloc le-a dedicat un cîntec lui Voronin şi miliţiei moldoveneşti

Înregistrarea de mai jos a fost făcută pe data de 9 aprilie 2009, în perioada cînd Sergiu Voloc era ocrotit de un cerc de prieteni, toţi implicaţi în protestele anticomuniste (membrii fondatori ai Forului Anticomunist din Moldova), ştiind că Securitatea îi ridică pe cei singuri şi nu îndrăzneşte asupra celor uniţi. În seara de 7 aprilie Voloc a fost sunat de mai multe persoane care se recomandau drept colaboratori ai Comisariatului de Poliţie Centru, ameninţîndu-l nu cu arestul, ci cu o bătaie cum nu a mai văzut.

De fapt, Sergiu Voloc nu doar că a văzut, ci a îndurat în trupul său loviturile şi batjocora cruntă a poliţiei moldoveneşti în timpul studenţiei, în 2001, cînd a fost răpit din parcul Ştefan Cel Mare şi bătut să semneze declaraţii mincinoase, cu care aveau să-i şantajeze familia în schimbul sumei de 8.000 de lei moldoveneşti. Cînd i s-a dat drumul, Voloc nu-şi putea tîrî picioarele, simţind că nu-l mai ascultă şi mai multe zile a urinat sînge.

După această întîmplare, tînărul actor şi muzician le-a dedicat lui Voronin şi miliţiei sale un cîntec. Poate că dacă poliţiştii de la Tighina 6 l-ar fi ascultat, nu l-ar mai fi arestat pe Voloc pe 3 mai 2009 pentru a-l ţine 5 zile în carceră, dintre care două zile şi două nopţi în camera de beton fără pat, fără pîine şi fără apă, oferindu-i doar un ventilator rece.

Aşadar, domnilor poliţişti, domnule Voronin (în calitatea dumneavoastră de şef al poliţiei moldoveneşti), vi se dedică!



Înregistrare din Arhiva F.A.M.



Robi ai gîndurilor proprii
/Versuri şi muzică de Sergiu Voloc/

Robi ai gîndurilor proprii îşi aruncă slava în deşert
Şi nu ştiu a cui e vina că nu-şi găsesc pe lume-un preţ.
Cu fiecare clipă viaţa şi-o încarcă-n stres
Şi în zbor îşi văd aripa în adîncu-i înţeles…

Refren:
Stoluri negre-n vizorul morţii, prietene să mă-nţelegi
Îţi descoperă visul sorţii şi fiecare pas pe care-l mergi
Fii atent în mersul tău şi nu uita de Dumnezeu
Căci trebuie să dăruieşti iubire, chiar celui ce-ţi doreşte rău.

Acum, dar, dragul meu prieten, pot să-ţi continui gîndul meu
Ajută-mă şi curăţeşte-l de tot ce am rău în el
Şi cel ce stă cu tine strigă după ajutor
Şi-ţi vorbeşte despre sine, căci eşti un bun ascultător

Refren:
Stoluri negre-n vizorul morţii, prietene să mă-nţelegi
Îţi descoperă visul sorţii şi fiecare pas pe care-l mergi
Fii atent în mersul tău şi nu uita de Dumnezeu
Căci trebuie să dăruieşti iubire, chiar celui ce-ţi doreşte rău.

Niciun comentariu: